Sfântul Grigorie Decapolitul – S-a născut în jurul anului 780, în
Isauria - Asia Mică, din părinţi ortodocşi devotaţi, anume Serghie şi
Maria, şi a copilărit în oraşul Irinopolis, de aici luându-şi şi numele
de „Decapolitul”. Încă de tânăr hotărăşte să părăsească lumea şi să se
retragă în munţi. Astfel, s-a refugiat la un unchi al său după mamă,
Simeon, egumen la o mănăstire din jurul Decapolei, unde a rămas timp de
14 ani, şi s-a nevoit întru cele duhovniceşti, prin practicarea
virtuţilor. Apoi, a cerut binecuvântare să se retragă singur într-o
peşteră pustie. După ce s-a curăţit de patimile sale, Sfântul Grigorie a
fost îndemnat de un glas divin, ca să părăsească peştera şi să meargă
în lume, spre folosul său şi al altora. În acest fel, Sfântul a început o
serie de călătorii în Efes, Proconez, Histopolis, Siracuza Siciliei,
săvârşind multe minuni şi încurajând pe creştini să cinstească icoanele.
În cele din urmă a ajuns la Tesalonic, unde s-a stabilit la Mănăstirea
Sfântul Mina. Aici, în scurtă vreme, Sfântul a devenit cunoscut prin
puterea sa de a fi văzător cu duhul. După ce a săvârşit minuni prin
puterea Duhului Sfânt, s-a socotit că Sfântul este vrednic de a primi
preoţia, acest lucru fiind dovedit şi de virtuţile cu care se
împodobise. Deşi bolnav, Sfântul Grigorie pleacă la Constantinopol, unde
era întemniţat Simeon, unchiul său, din cauza celor care nu cinsteau
icoanele. Sfântul Grigorie trece la cele veşnice la 20 noiembrie 842,
fiind înmormântat la o mănăstire din Constantinopol. Mormântul său va
deveni repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârşeau la
el, astfel că sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi puse într-o
raclă, pentru a fi cinstite după cuviinţă. În anul 1453, când
Constantinopolul a fost cucerit de turci, moaştele Sfântului Grigorie au
ajuns în părţile Dunării. Aici au fost cumpărate de un dregător turc.
Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaşte, banul Ţării Româneşti,
Barbu Craiovescu, le-a răscumpărat cu preţ mare şi le-a dus la
Mănăstirea Bistriţa - Râmnicu Vâlcea, ctitoria sa, unde se află şi
astăzi. Racla de argint, în care se păstrează cu sfinţenie acest odor de
mare preţ, a fost lucrată la Braşov, în anul 1656.2. Sfântul Mucenic Dasie – A fost soldat creştin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în oraşul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică şi înseamnă „miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305). Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn. Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de şapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obişnuia să se tragă la sorţi un „rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuşi. Timp de treizeci de zile, alesul urma „să se dedea la tot felul de petreceri şi desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldaţi, spre hazul şi desfătarea mulţimii“. După această perioadă, în timpul celor şapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales „rege“ era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostaşilor. La 17 noiembrie 304, sorţii au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creştin în taină, ştia că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veşnic. De aceea, a socotit că „este mai bine pentru mine să sufăr puţine chinuri şi munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii“. Astfel, când a fost adus în faţa soldaţilor ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creştin şi preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemniţat şi adus spre judecată în faţa comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor şi în cele din urmă a primit cununa muceniciei.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte şi pe Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului, Sfinţii Nirsa Episcopul şi Iosfi, ucenicul său din Persia, Sfinţii Mucenici Evstatie, Tespesie şi Anatolie, Sfântul Teoctist Patriciul Mărturisitorul, Sfinţii Mucenici Isaachie, Ion şi Saverie, Sfântul Mucenic Azat-Gheitazet şi pe Sfintele Muceniţe Fecioara Tecla, Vatuha şi Denahida.
