Sfântul Grigorie Decapolitul

Sfântul Grigorie Decapolitul – S-a născut în jurul anului 780, în Isauria - Asia Mică, din părinţi ortodocşi devotaţi, anume Serghie şi Maria, şi a copilărit în oraşul Irinopolis, de aici luându-şi şi numele de „Decapolitul”. Încă de tânăr hotărăşte să părăsească lumea şi să se retragă în munţi. Astfel, s-a refugiat la un unchi al său după mamă, Simeon, egumen la o mănăstire din jurul Decapolei, unde a rămas timp de 14 ani, şi s-a nevoit întru cele duhovniceşti, prin practicarea virtuţilor. Apoi, a cerut binecuvântare să se retragă singur într-o peşteră pustie. După ce s-a curăţit de patimile sale, Sfântul Grigorie a fost îndemnat de un glas divin, ca să părăsească peştera şi să meargă în lume, spre folosul său şi al altora. În acest fel, Sfântul a început o serie de călătorii în Efes, Proconez, Histopolis, Siracuza Siciliei, săvârşind multe minuni şi încurajând pe creştini să cinstească icoanele. În cele din urmă a ajuns la Tesalonic, unde s-a stabilit la Mănăstirea Sfântul Mina. Aici, în scurtă vreme, Sfântul a devenit cunoscut prin puterea sa de a fi văzător cu duhul. După ce a săvârşit minuni prin puterea Duhului Sfânt, s-a socotit că Sfântul este vrednic de a primi preoţia, acest lucru fiind dovedit şi de virtuţile cu care se împodobise. Deşi bolnav, Sfântul Grigorie pleacă la Constantinopol, unde era întemniţat Simeon, unchiul său, din cauza celor care nu cinsteau icoanele. Sfântul Grigorie trece la cele veşnice la 20 noiembrie 842, fiind înmormântat la o mănăstire din Constantinopol. Mormântul său va deveni repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârşeau la el, astfel că sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi puse într-o raclă, pentru a fi cinstite după cuviinţă. În anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, moaştele Sfântului Grigorie au ajuns în părţile Dunării. Aici au fost cumpărate de un dregător turc. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaşte, banul Ţării Româneşti, Barbu Craiovescu, le-a răscumpărat cu preţ mare şi le-a dus la Mănăstirea Bistriţa - Râmnicu Vâlcea, ctitoria sa, unde se află şi astăzi. Racla de argint, în care se păstrează cu sfinţenie acest odor de mare preţ, a fost lucrată la Braşov, în anul 1656.

2. Sfântul Mucenic Dasie – A fost soldat creştin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în oraşul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică şi înseamnă „miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305). Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn. Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de şapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obişnuia să se tragă la sorţi un „rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuşi. Timp de treizeci de zile, alesul urma „să se dedea la tot felul de petreceri şi desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldaţi, spre hazul şi desfătarea mulţimii“. După această perioadă, în timpul celor şapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales „rege“ era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostaşilor. La 17 noiembrie 304, sorţii au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creştin în taină, ştia că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veşnic. De aceea, a socotit că „este mai bine pentru mine să sufăr puţine chinuri şi munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii“. Astfel, când a fost adus în faţa soldaţilor ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creştin şi preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemniţat şi adus spre judecată în faţa comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor şi în cele din urmă a primit cununa muceniciei.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte şi pe Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului, Sfinţii Nirsa Episcopul şi Iosfi, ucenicul său din Persia, Sfinţii Mucenici Evstatie, Tespesie şi Anatolie, Sfântul Teoctist Patriciul Mărturisitorul, Sfinţii Mucenici Isaachie, Ion şi Saverie, Sfântul Mucenic Azat-Gheitazet şi pe Sfintele Muceniţe Fecioara Tecla, Vatuha şi Denahida.

In ziua de 29 august 2011.in orasul Leptokaria din Grecia.,dupa oficierea sfintei Liturghii ,parintele paroh AtanasiosTarahas impreuna cu preotul Giurea Laurentiu.de la parohia Dobriceni,Olt.au semnat actul de infratire a bisericilor parohiale,,Sf Nicolae din Leptokaria si Cuv Paraschiva din Dobriceni.

Joi, 4 august SFINTII ZILEI

• Sf. 7 Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin • Pomenirea aducerii moastelor Cuvioasei Maicii noastre si Mucenitei Evdochia • Sf. Mucenic Tatuil, care spânzurat s-a savârsit • Sf. Sfintit Noul Mucenic si întocmai cu Apostolii Cosma, care a marturisit în Albania în anul 1770

Click pe sfinti pentru Sinaxarul zilei sau click aici pentru sinaxarul in format audio mp3

† Cuvânt din Proloage

Sărbătorile din luna august

La 5 august pe lângă Înaintepraznuirea Schimbarii la Față a Domnului este pomenit și †Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (canonizat în 1992). Imediat după Praznicul Împărătesc al Schimbării la Față a Domnului (6 august) urmează pomenirea, pe 7 august, †Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (canonizată în 1992).
Pe data de 11 august este pomenirea †Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, (canonizat în 1992), din a cărui sfinte moaşte avem fragmente şi în România la catedrala Mitropoliei Craiovei şi la Catedrala mitropolitană din Târgovişte.
†Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache, (canonizați în 1992) sunt sărbătoriţi în data de 16 august, zi în care este cinstit şi Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic (canonizat în 2008).
Pe data de 21 august sunt pomeniți Sfinţii Mucenici Donat diaconul; Romul preotul; Silvan diaconul şi Vetus (canonizați în 1992).
Ziua de 23 august ne aduce pomenirea †Sfântului Mucenic Lup (canonizat în 1992), iar în penultima zi din august sunt pomeniți pe rând †Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei (canonizat în anul 2007), şi †Sfântul Cuvios Ioan de la Râşca şi Secu (canonizat în anul 2008).

Clerici cărturari în judeţul Olt : Preotul Ioan Bălaşa din Dobriceni

n rândul preoţilor cu dragoste de carte din judeţul Olt, părintele Ioan Bălaşa, tatăl celebrului pictor Sabin Bălaşa, ocupă un loc de frunte. Exemplul său este şi astăzi viu pentru credincioşii din Parohia Dobriceni, pe care i-a păstorit o viaţă.

• 
  Măreşte

S-a născut la data de 26 mai 1908. Părinţii săi, Matei şi Ioana Bălaşa, din cătunul Dealul Mare, comuna Guşoieni, judeţul Vâlcea, au stat la căpătâiul formării sale ca bun creştin, picurându-i în inimă credinţa creştină şi dragostea pentru cele sfinte. Lipsurile copilăriei le-a îndurat alături de ceilalţi şase fraţi ai săi. Mama i-a părăsit devreme, atunci când abia împlinise vârsta de 20 de ani. Din momentul acesta, grija casei a rămas pe umerii tatălui, care a trebuit să muncească din greu pentru a-şi ţine odraslele în şcoală.

Primii şase ani de gimnaziu i-a făcut în satul învecinat, la Spârleni, între 1915 şi 1921, dovedindu-se sârguincios şi cu dragoste de învăţătură. Au urmat apoi opt ani de şcoală teologică la Seminarul "Sfântul Nicolae" din Râmnic (1921-1929). În perioada 1937-1941 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, iar în anul 1949 a participat la cursurile de Îndrumări Misionare din cadrul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le-a absolvit cu media 10.

Părinte duhovnicesc pentru credincioşii din Dobriceni

În anul 1930, s-a căsătorit cu domnişoara Maria Pârvu din comuna vâlceană Uşurei. În acelaşi an, la data de 5 iulie, a primit Taina Preoţiei pe seama Parohiei Dobriceni, comuna Iancu Jianu, în judeţul Olt. Păşea cu ambiţie într-un loc care, de mai bine de 20 de ani, nu reuşea să se regăsească sub nici un cleric. În scurt timp, a reuşit să se impună ca părinte şi duhovnic, administrând cu folos toate bunurile parohiei. Aşa se face că în anul 1935 a reuşit să restaureze Biserica "Sfânta Treime" din Filia Preoteşti. În anul 1940, apele Olteţ au distrus această biserică, părintele Ioan fiind nevoit să ridice un alt lăcaş de închinare, de data aceasta în cimitirul parohial. După un an de trudă, lucrările au fost gata, biserica fiind sfinţită la data de 9 noiembrie 1941, primind cu acest prilej rangul de iconom-stavrofor.

La data de 17 iunie 1932, în casa părintelui Bălaşa a mai apărut un membru, o odraslă binecuvântată de Dumnezeu, micuţul Sabin, cunoscutul pictor, regizor şi scriitor. Pe lângă Sabin, părintele a mai avut încă doi fii, pe Eugen şi Cecilius, care astăzi locuiesc în Bucureşti.

Cinci ani de temniţă comunistă

Regimul comunist nu a avut deloc la inimă activitatea sa pastorală. Atitudinea sa verticală şi popularitatea de care se bucura în rândul parohienilor săi au stârnit invidii şi antipatii. Inevitabilul s-a produs în data de 26 iunie 1959, atunci când a fost reţinut pentru uneltire împotriva regimului. Au urmat cinci ani de temniţă grea în lagărele de concentrare comuniste. După eliberarea din 8 mai 1964, nu mai avea nimic. Fusese dat afară de la parohie, iar cunoscuţii şi prietenii îi erau departe. A reuşit să obţină pentru o vreme postul de preot în localitatea Zănoaga. Spre sfârşitul activităţii pastorale a revenit în Parohia Dobriceni. Aici a rămas până la data de 1 ianuarie 1974, când a ieşit la pensie.

Pasionat de literatură şi poezie

Încă din timpul studiilor seminariale, preotul Ioan Bălaşa a nutrit o mare pasiune pentru literatură. A funcţionat o vreme ca redactor, alături de părintele profesor Sebastian Chilea, în redacţia revistei "Legenda Nouă", unde obişnuia să publice eseuri literare şi versuri. Dintre acestea, amintim poeziile: "Oameni de ceară", "Amintiri de noapte", "Spleen de toamnă", "Ruga visului" şi schiţa "Cerşetorii". A corespondat şi cu revista "Curierul Muncii", îngrijită de cunoscutul tipograf Alexandru Oiţă. Despre activitatea scriitoricească şi talentul ce-l caracteriza, marele scriitor oltean Marin Sorescu spunea: "Părintele Bălaşa a scris cu sufletul părinţilor noştri o proză a sufletului, pe care noi, cei de azi, tărsiţi prin modernisme şi post modernisme, o receptăm ca pe o bucurie simplă şi esenţială, cum ar fi, de pildă, bucuria adevăratei duminici".

În 1937 apar în revista "Renaşterea" din Craiova nuvelele "Împărtăşania din urmă" şi "Spre Inău". De asemenea, revista "Luceafărul Literar" din Bucureşti îl publică în 1940 cu versurile: "Amintiri de noapte", "Moara lui neica Niţă" şi schiţa "Comoara". Colaborează de asemenea cu publicaţiile "Gând", "Slovă Oltenească", "Ramuri", "Creştinul ortodox", "Orizonturi", "Făclia", "Lumina Creştină", "Renaşterea" şi chiar "Mitropolia Olteniei".

Muzeul de obiecte preistorice din Dobriceni

Pe lângă pasiunea pentru poezie şi literatură, părintele Ioan a îndrăgit foarte mult şi istoria, reuşind să pună bazele, în cadrul Parohiei Dobriceni, unui muzeu personal, cu obiecte etnografice şi artă bisericească. A avut şi o frumoasă colecţie de obiecte preistorice, multe dintre ele găsite prin grădinile enoriaşilor săi. Astfel, în anul 1936, a găsit în curtea săteanului Marin Corboianu un topor de piatră cioplită. Tot în Dobriceni a descoperit un mormânt al ostaşilor traci, în Dealul lui Bucică. Toate obiectele descoperite au fost ulterior depuse la Muzeul Naţional de Antichităţi din Capitală.

Din colecţia părintelui făceau parte şi numeroase obiecte de cult, cu deosebită valoare patrimonială: pristolnice vechi, troiţe, cruciuliţe de aramă, prapori, cărţi liturgice, potire, cădelniţe, sfeşnice. Cea mai de seamă piesă era o Evanghelie, tipărită în anul 1723, sub Nicolae Mavrocordat. Toate acestea sunt menţionate în articolul părintelui D. Buzatu, "Mici colecţionari", publicat în revista "Mitropolia Oltenieni" nr. 11 - 12/1958. Toată colecţia părintelui a fost preluată în anul 1958 de Secţia de Învăţământ şi Cultură din Balş, în vederea înfiinţării unui muzeu regional.

În rândul realizărilor culturale ale părintelui Bălaşa intră şi înfiinţarea Căminului Cultural "Iisus Mântuitorul" din localitatea Dobriceni. Aici se desfăşurau conferinţe duhovniceşti şi funcţionau un cinematograf şi o bibliotecă, cu reviste şi cărţi ce puteau fi folosite de toţi credincioşii. În data de 12 august 2002, părintele Ioan Bălaşa a trecut la Domnul, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.